Peretele de sud al Bisericii „Pogorârea Duhului Sfânt și Sf. Ștefan cel Mare” din Viena – un parcurs iconografic de la Vechiul Testament la Tainele Bisericii

După luni de muncă atentă și stăruitoare, cu multă dăruire și migală, a fost finalizată pictura exterioară a peretelui de sud al Bisericii Ortodoxe „Pogorârea Duhului Sfânt și Sfântul Stefan cel Mare’’ din Viena.

Acest important moment din înfrumusețarea sfântului nostru locaș ne oferă prilejul de a aduce mulțumire lui Dumnezeu și, totodată, de a ne exprima recunoștința față de toți cei care au făcut posibilă împlinirea acestei lucrări.

Mulțumim în mod deosebit echipei de pictori, coordonată de domnul prof. Alexandru Nicolau, pentru profesionalismul, răbdarea și dăruirea cu care a transpus în imagine un amplu program iconografic, inspirat din tradiția picturii bisericești moldovenești și îmbogățit printr-o atentă articulare teologică a temelor reprezentate.

Gândul nostru de recunoștință se îndreaptă, de asemenea, către ctitorii și binefăcătorii bisericii, ale căror contribuții și sprijin statornic fac posibilă continuarea lucrărilor de înfrumusețare a acestui locaș de rugăciune al comunității ortodoxe românești din Viena.

O mulțumire aparte adresăm Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, pentru sprijinul acordat în realizarea acestei importante etape a picturii exterioare. Susținerea oferită contribuie nu numai la înfrumusețarea unui locaș de cult, ci și la păstrarea și mărturisirea, în mijlocul Vienei, a credinței, spiritualității și patrimoniului cultural românesc.

Tuturor celor care, prin osteneală, pricepere, rugăciune sau sprijin material, au contribuit la această lucrare le adresăm aleasă recunoștință, cu nădejdea că frumusețea chipurilor și a scenelor zugrăvite va deveni, pentru generațiile de astăzi și de mâine, o mărturisire vie a credinței.

Vă pun la inimă o scurtă prezentare a planului iconografic, realizată de dl. Prof. Alexandru Nicolau, pictorul bisericii și denumită: „Iconografia exterioară a Bisericii Ortodoxe Pogorârea Duhului Sfânt din Viena“.

„Pe structura temelor tradiționale specifice picturii bisericilor moldovenești au fost inserate teme relevante pentru redarea Tainelor Bisericii, conform recomandărilor făcute de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Astfel, în decroșul din partea superioară a peretelui așezăm scene din vechiul Testament, care vor fi în pandant cu crearea lumii și a omului de pe peretele de nord.

Începând dinspre vest, chiar deasupra imnului acatist, este istoria vieții lui Moise. Cu scenele: Moise văzând și închinându-se la Rugul aprins, trecerea poporului evreu prin Marea Roșie, călăuzirea poporului prin stâlpul de foc, hrănirea poporului evreu cu mană în pustie, îndulcirea apei la Mara și încheind-se cu „Moise rugându-se pe muntele Sinai și primind tablele legii”. Aceste scene plasate deasupra Imnului acatist sunt în corelație directă cu acesta. Legătura dintre istoria lui Moise și Maica Domnului este și mai bine pusă în evidență prin faptul că, pentru titluri s-au folosit versuri din Imnul acatist.

În continuare, spre est, istoria vieții lui Noe este plasată deasupra traveelor care au fost dedicate Tainei pocăinței și a botezului, în corelație directă cu acesta din urmă. Scenele sunt: Noe construind arca, Chemarea animalelor și intrarea lor în arcă, apoi chiar potopul. Scena finală redă momentul în care Moise iese din corabie, trimite corbul și apoi porumbelul. Pe cer este prezent curcubeul ca semn al împăcării lui Dumnezeu cu lumea, ca o icoană văzută a slavei și a harului lui Dumnezeu.

În următoarele registre, începând de la vest spre est, prima parte a peretelui este dedicată Imnului acatist al Bunei vestiri. Acesta conține, în prima parte, scenele istorice„ Buna Vestire” (Condacul 2), „Duhul Sfânt te va umbri”(Condac 3). Întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta (Icos 3), Îndoiala lui Iosif (Condac 4), Închinarea magilor (Condac 5), Fuga în Egipt (Icos 6). Aceasta, pentru locul în care se află Biserica, are o semnificație deosebită. Hristos Prunc, a pripegit în pământ străin, iar prin puterea Dumnezeirii lui, idolii Egiptului au căzut. Astfel Hristos poate să înțeleagă și să ajute pe cei care se găsesc în acest exil. Scena cu care se încheie partea istorică a imnului este Întâmpinarea Domnului. Partea dogmatică a Imnului începe cu „Cu totul fiind întru cei de jos de cei de sus, nici cum nu te-ai depărtat”(Icos „Toată firea îngerească, văzându-te”(Condac 9). Se continuă cu „Ritorii cei mult vorbitori au rămas ca niște pești fără de glas”(Icosul 9) „ Zid ești Fecioarelor”(Icos 10), „Lumină celor dintru întuneric” (icosul 11). Următoarea scenă este „Zapisului păcatelor omenești…”(Condac 12), iar ultima este „O, Maică prealăudată…”(condac 13).

În iconografia moldovenească o prezență puternică are tema Arborele lui Iesei, conținând genealogia Lui Hristos. In acest caz, acesta a devenit Arbore al Tainei Cununiei. Jumătatea inferioară este dedicată Vechiului Testament iar cea superioară Noului Testament și istoriei Bisericii. Acesta începe de jos, cu Protopărinții Adam și Eva, al căror fiu, Abel, este prototip/prefigurare al lui Hristos. Se continuă cu Noe și Hannah și fiul lor, Iafet, părintele neamurilor indo-europene, apoi Avram și Sara, Isaac și Rebecca, Iacob și Rahila, cu copiii lor, cu fiul lor Iuda, Iosif și Assineta, cu copiii lor Manase și Efraim. Aceștia sunt reprezentați pentru că sunt un simbol al purtării de grijă a lui Dumnezeu față de familii. (Oseea, cap. 11-4) „Eu învățam pe Efraim să meargă”. Mai sunt prezenți: Boz și Rut, părinții lui David, Elcana și Ana părinții lui Samuel. Nu lipsesc nici Zaharia și Elisabeta. Apoi Iachim și Ana, din care odrăslește Maica Domnului, iar în mijloc, în centrului arborelui familiei este Iisus Hristos, întrupat, Iisus Hristos Emanuel. Tot aici, în jumătatea inferioară, dedicată vechiului Testament, sunt reprezentate și două teme foarte prezente în imnografie, ca întărire în nădejdea credinței. Și anume „Cei trei tineri în cuptorul de foc” și„ Daniel în groapa cu lei”, care păzind credința părinților lor au fost izbăviți de Dumnezeu din primejdiile viețuirii într-un popor străin si cu o altă credință, în exilul babilonian.

Arborele se continuă cu Întemeierea tainei Cununiei, din Noului Testament și anume cu „Nunta din Cana Galileii. Exemplele de familie reprezentate în continuare sunt: Adrian și Natalia, Petru și Fevronia, Montanus și Maxima, Acvila și Priscila, Familia Sfântului Vasile cel Mare, Simeon și Anastasia părinții Sfântului Sava, Evstatie și Plachida, Familia lui, Corneliu Sutașul. Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinții Brâncoveni alături de Sfinții Șapte Macabei, sfânta Parascheva și Sfântul Stelian ca protectori familiei.

Următoarea parte a peretelui, dintre cele două ferestre este dedicată tainei pocăinței. Sunt alese scenele: Pocăința lui Manase, Pocăința lui David, apoi pildele Mântuitorului – Pilda vameșului și a fariseului și Pilda fiului risipitor, Ungerea din Betania și Pocăința lui Petru. Ca parte a roadelor lucrării Duhului sunt în lume, viețile excepționale ale Mariei Egipteanca cu pocăința ei și Moise Arapul.

Ultima parte continuă cu Botezul pocăinței al Sf. Ioan Botezătorul, Botezul Domnului, Petru botezând pe Corneliu și toată casa sa. Se încheie în partea de jos cu o referire la martiriu ca botez al sângelui – Martiriu Sfântului Arhidiacon Ștefan.“

Cu mulţumire și pretuire,

Pr. paroh Emanuel Stefan Nuţu

Proiectul „Rădăcini și Lumină – Proiect pentru spiritualitate al comunității din Viena” finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.