Ia românească, simbol al identității și al tradiției, sărbătorită în Sala Parohială a Bisericii „Sfântul Ștefan cel Mare” din Viena.
„Simplitatea este o haină care se poartă întotdeauna cu eleganță… Pe unde s-or fi rătăcit duioșia și simplitatea, care stăteau atât de bine unei femei?— Constantin Brâncuși
Cu prilejul Zilei Universale a Iei, comunitatea românească din cadrul Bisericii „Sfântul Ștefan cel Mare” din Viena a trăit în Sala Parohială, un moment de aleasă bucurie și comuniune, dedicat frumuseții portului popular românesc și valorilor care definesc identitatea și credința neamului nostru.
Îmbrăcați în ii și în elemente ale portului tradițional românesc, copii, părinți, bunici și credincioși ai parohiei s-au reunit pentru a celebra împreună frumusețea tradițiilor strămoșești și darul de a aparține unei comunități unite prin credință, dragoste și respect pentru moștenirea culturală românească.
Evenimentul a avut o semnificație deosebită, marcând atât apropierea Zilei Universale a Iei, cât și împlinirea unui an de la înființarea atelierului comunitar „Ia mea, povestea mea”. În această perioadă, atelierul a devenit un adevărat loc de întâlnire și prietenie, unde doamnele din comunitate au redescoperit meșteșugul cusutului tradițional și bogata simbolistică a iei românești, transmițând mai departe valori și cunoștințe prețioase.
Unul dintre cele mai emoționante momente ale întâlnirii a fost prezentarea celor două ii finalizate în cadrul atelierului. După luni de muncă atentă și răbdătoare, două membre ale comunității au purtat cu bucurie propriile ii cusute de mâinile lor, mărturii vii ale perseverenței, dăruirii și dragostei pentru tradițiile românești. Participanții au admirat aceste lucrări deosebite și au ascultat cu interes poveștile iilor purtate în acea zi — unele moștenite din generație în generație ca parte a zestrei familiale, altele aduse din diferite regiuni ale României, fiecare purtând în firele sale o istorie și o încărcătură sufletească aparte.
În cadrul întâlnirii au fost evocate și vechile metode de îngrijire și conservare a iilor, precum tehnicile tradiționale de spălare și păstrare, inclusiv folosirea temperaturilor scăzute pentru protejarea acestor adevărate comori ale patrimoniului textil românesc.
În paralel, cei mai tineri participanți au luat parte la un atelier dedicat lor, unde au descoperit primele taine ale cusutului tradițional. Îndrumați cu răbdare de părinți și voluntari, copiii au realizat pe etamină motive simple inspirate din ornamentica populară românească, făcând astfel primii pași în cunoașterea și prețuirea acestui meșteșug străvechi.
Prin astfel de activități, biserica noastră continuă să fie nu doar un loc al rugăciunii, ci și un spațiu al întâlnirii dintre generații, al cultivării identității românești și al transmiterii valorilor spirituale și culturale care ne definesc ca popor și ca fii ai Bisericii lui Hristos.
Mulțumim din inimă întregii echipe de organizare, voluntarilor, părinților și tuturor celor care și-au oferit timpul și energia pentru ca această zi să fie una plină de bucurie și binecuvântare.
