Duminică Tuturor Sfinților – Sfinții ne arată că lumina lui Dumnezeu poate străluci în fiecare suflet.

Icoana Tuturor Sfinților realizată în tehnica frescă pe peretele exterior, de vest, al bisericii Sf. Stefan cel Mare din Viena

În contextul citadin al unui cartier nou de blocuri… cu multe linii drepte, cu ferestre dreptunghiulare, apare o biserică. O biserică care se dorește a fi pictată pe exterior asemenea bisericilor bucovinene de altă dată.

Pentru cel mai vizibil perete, cel vestic, s-a ales tema: „Icoana Tuturor Sfinților” sau „Soborul Tuturor Sfinților”, și s-a ales varianta ei de reprezentare concentrică, în care sfinții sunt așezați circular în jurul lui Hristos.

Icoană a Duminicii Tuturor Sfinților, sărbătorită în prima duminică după Rusalii sau Pogorârea Sfântului Duh, deci la o săptămână după hramul bisericii. Duminica Tuturor Sfinților urmează imediat după Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile) pentru a arăta că lucrarea, roadele Duhului Sfânt în lume este sfințirea oamenilor.

Prin această icoană și în această sărbătoare, cinstim întreaga biserică biruitoare. Cinstim pe toți cei care au plăcut lui Dumnezeu, sfinții cunoscuți dar și pe cei necunoscuți.

În această scenă, în partea de sus sunt patru proroci, pentru că noi îl cinstim pe Dumnezeu și credința noastră se întemeiază pe mărturia prorocilor. Fiecare dintre aceștia ține în mână un rotulus pe care sunt scrise cuvinte sugestive din prorocirile lor. David ne zice: „Bucurați-vă drepților, celor drepți li se cuvine laudă.” Ilie ne spune: „Viu este Domnul Dumnezeul puterilor, Dumnezeul Israil.”

Enoh ne zice: „Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai lui” (Iuda 1,14). Moise, prorocul, călăuzitorul poporului evreu în călătoria lor către pământul făgăduinței, le zice: „Proroc din mijlocul tău ca și mine îți va ridica Domnul Dumnezeu, pe acela să-l ascultați.”

În mijlocul părții de sus este tronul Hetimasiei sau tronul judecății, un tron pe care se întinde hlamida roșie cu care a fost îmbrăcat Hristos atunci când a fost batjocorit. În spatele lui este crucea cu care a fost răstignit Hristos, sulița cu care a fost împuns, buretele cu care a fost adăpat.

Acest tron este un simbol al judecății și al iubirii lui Dumnezeu pentru noi, pentru că El s-a jertfit de bunăvoie pentru mântuirea noastră; dar în baza acestei jertfe se va face și judecata.

Se spune că la sfârșitul vremurilor, pe cer se va arăta semnul crucii și toate neamurile vor plânge. Vor plânge pentru că vor realiza în acea clipă că au avut un așa mare dar și o așa de mare ocazie să se bucure de mântuirea pe care Hristos, prin jertfa Sa, ne-a dăruit-o, și i-au nesocotit-o. Acest tron al judecății este cinstit de îngeri, căci îngerii se cutremură de patimile lui Hristos și le citesc.

Iar dedesubt, în centrul acestei scene – un centru circular, pentru că cercul e simbolul perfecțiunii și al Dumnezeirii, pe când pătratul e simbolul lumii, al teluricului, al pământului – se găsește Hristos în slavă, Cel care „iarăși va să vină să judece vii și morți”.

Este Hristos, Cel care va să vină, moment despre care cu toții mărturisim în Crez: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie.” Acest Hristos este prezent în slavă. Lui i se roagă Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul și este înconjurat de îngeri. Chiar sub slava Lui Hristos sunt Adam și Eva, pentru că Hristos, întrupându-Se, a refăcut firea omenească la starea și la slava la care era chemată.

În partea dreaptă sunt așezați Sfinții români. Sunt românii pentru că dragostea de neam este firească, pentru că dragostea de neam este dragostea de familie extinsă. Familia mai mare este neamul nostru. Fiecare neam are un specific al sfințeniei lui, un specific al modului în care se apropie și îl înțelege pe Dumnezeu, deși Dumnezeu este același, iar învățătura Bisericii este aceeași.

Specificul neamului face pe oameni să fie sfinți într-un anumit fel. În ce fel, vom descoperi dacă vom citi mai cu dinadinsul viețile sfinților noștri, ale sfinților români. Ca să vedem cum s-au nevoit ei și cum au fost ei sfinți înaintea lui Dumnezeu. Pentru că asta e și minunea: Dumnezeu ne sfințește pe toți, dar toți suntem diferiți. El nu ne anulează personalitatea, ci o pune în lucrare.

Sfinții români reprezentați sunt: Sf. Ier. Bretanion, Episcopul Tomisului, Sf. Ier. Teotim, Episcopul Tomisului, Sf. Ier. Niceta de Remesiana, Sf. Ier. Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti, Sf. Ier. Nifon, Patriarhul Constantinopolului, Sf. Voievod Neagoe Basarab, Sf. Ier. Ilie Iorest, Mitropolitul Transilvaniei, Sf. Ier. Sava Brancovici, Mitropolitul Transilvaniei, Sf. Ier. Simion Ştefan, Mitropolitul Transilvaniei, Sf. Ier. Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului, Sf. Ier. Teodosie de la Brazi, Sf. Mc. Iuliu Veteranul, Sf. Mc. Claudiu, Sf. Mc. Valentin, Sf. Mc. Emilian de la Durostorum, Sf. Ier. Iosif Mărturisitorul din Maramureş, Sf. Mc. Montanus preotul și soția sa Maxima, Sf. Mc. Sava de la Buzău, Sf. Mc. Ioan Valahul, Sf. Mc. Oprea Miclăuș, Sfinţii Martiri Brâncoveni – Constantin Vodă cu fiii săi Ștefan, Radu, Constantin, Matei, împreună cu sfetnicul Ianache și Maria Brâncoveanu, Sf. Muceniță Filofteea, Sf. Martiri și Mărturisitori Năsăudeni – Vasile din Mocod, Atanasie Todoran din Bichigiu, Grigorie din Zagra, Vasile din Telciu, Sf. Cuv. Parascheva, Sf. Cuv. Teodora de la Sihla, Sf. Cuv. Mărturisitor Sofronie, Sf. Cuv. Mărturisitor Visarion, Sf. Preot Mărturisitor Ioan din Galeş, Sf. Preot Mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel, Sf. Cuv. Irodion de la Lainici, Sf. Cuv. Ioan Iacob Hozevitul, Sf. Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, Sf. Cuv. Paisie de la Sihăstria, Sf. Cuv. Cleopa de la Sihăstria, Sf. Cuv. Dometie cel Milostiv de la Râmeț, Sf. Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj, Sf. Preot Mucenic Ilarion Felea, Sf. Preot Mucenic Alexandru (Baltagă) din Basarabia, Sf. Cuv. Mărturisitor Sofian de la Antim. De asemenea, în acest rând, se găsește și Sf. Împărăteasă Elena.

În partea stângă a scenei sunt sfinții care, luând învățătură de la sfinții apostoli și de la ucenicii acestora, au împânzit credința în pământurile apusene ale Europei. În calendarul mitropoliei, sfinții români sunt trecuți cu albastru, iar aceștia din Europa primelor veacuri sunt evidențiați cu verde.

Pe ambele părți sfinții sunt organizați pe cinuri: de jos în sus – ierarhii, domnitorii, mucenicii și mucenițele, cuvioșii și cuvioasele. Noi, cei de aici, îi cinstim, ne întărim cu exemplul vieții lor și cerem rugăciunile lor.

Sfinţii apuseni reprezentaţi sunt: Sf. Ier. Silvestru, Sf. Ier. Grigorie cel Mare – Dialogul, Sf. Ier. Ambrozie, Sf. Ier. Ciprian, Sf. Ier. Irineu de Lyon, Sf. Ier. Fotin de Lyon, Sf. Ier. Honorat de Arles, Sf. Ier. Leon cel Mare, Sf. Cuv. Dionisie Exiguul, Sf. Swithun, episcopul din Winchester, Sf. Bricius, episcopul din Tours, Sf. Ier. Gherman, episcopul Parisului, Sf. Ier. Apolinarie din Ravenna, Sf. Ier. Bonifatie, luminătorul Germaniei, Sf. Ier. Sigfrid – Suedia, Sf. Ulrich, Sf. Ier. Rupert, Episcopul de Salzburg, Sf. Ier. Virgiliu, Sf. Ier. Corbinian, Sf. Ier. Patrik – Irlanda, Sf. Ier. Ilarie de Poitiers, Sf. Ier. Sava al Serbiei, Sf. Mc. Sofia cu fiicele ei Pistis, Elpis și Agapis, Sf. Ier. Ioan Maximovici, Sf. Mc. Florian, Sf. Mc. Sebastian, Sf. Mc. Edmond, regele Angliei, Sf. Mc. Coloman, prinț irlandez, patron al Austriei, Sf. Mc. Cecilia, Sf. Mc. Anastasia, Sf. Mc. Tatiana, Sf. Mc. Agnia, Sf. Mc. Eugenia, Sf. Mc. Nina, Sf. Mc. Lucia, Sf. Ioan Casian, Sf. Cuv. Benedict de Nursia, Sf. Cuv. Columba, Sf. Monica, Sf. Genoveva, Sf. Otilia, Sf. Clotilda, Sf. Serafim de Sarov, Sf. Paisie Aghioritul, Sf. Sofronie Saharov. De asemenea, în acest rând, se găsește și Sf. Împărat Constantin cel Mare.

Soborul sfinților, cetele sfinților, sunt înconjurate de Rai, aflat în partea de jos, aproape de oameni. Aici sunt prezenți patriarhii Vechiului Testament – Avraam, Isaac și Iacov.

Avraam ține în brațe prunci, imagine inspirată din parabola săracului Lazăr și a bogatului nemilostiv (Luca 16,22-23), unde ni se spune că Lazăr a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Mulțimea pruncilor semnifică mulțimea sufletelor drepților care au aflat odihna.

Avraam este chipul credinței („Avraam a crezut lui Dumnezeu și i s-a socotit lui spre dreptate” – Romani 4,3).

Fiul său Isaac este așezat ca simbol al ascultării și al jertfei, pentru că a mers de bunăvoie împreună cu tatăl său ca să fie jertfit pe munte – chip al lui Hristos, Care a făcut același lucru pentru noi.

Iacov, fiul lui Isaac, este un simbol al răbdării și al luptei duhovnicești, cel care „s-a luptat cu Dumnezeu” și a fost numit Israel.

Prin includerea Patriarhilor în icoana Tuturor Sfinților se arată unitatea sfințeniei celor din Vechiul și Noul Testament: toți sunt părtași la aceeași slavă a lui Dumnezeu. Tot în acest rai este reprezentat tâlharul mântuit, primul cetățean al Raiului, cel care a furat toată viața și apoi a „furat” și Împărăția lui Dumnezeu.

Întreaga scenă este o icoană a unității Bisericii și a comuniunii sfinților din toate timpurile. Sfinții români și sfinții din Apus se privesc unii pe alții din cele două părți ale peretelui într-o împreună rugăciune pentru noi, către Hristos.

Raiul, coborât aproape de oameni, arată că mântuirea nu este un ideal îndepărtat, ci o realitate posibilă pentru fiecare. Astfel, peretele bisericii devine o predică vie despre iubirea lui Dumnezeu care unește cerul și pământul și o chemare la sfințenie după cuvântul Mântuitorului transmis nouă de Sfântul Apostol Petru:

„Fiți sfinți, precum Eu sunt sfânt.” (1 Petru 1,16)